2. O piesa plasata pe un punct din interioarul tablei are patru "libertati", cele patru puncte vecine, asa cum este prezentat in fig. 1. Daca piesa este plasata pe un punct de la marginea tablei, are numai trei libertati iar la colt numai doua. Nu conteaza ca libertati punctele aflate pe diagonala. Un grup de piese vecine, legate prin liniile caroiajului (nu si doua piese in diagonala), se comporta solifar, libertatile fiind evaluate la nivelul grupului.

3. O piesa (sau un grup de piese legate) daca nu are nici o libertate, este capturata si indepartata de pe tabla (la fel si grupul de piese). Piesele capturate se mai numesc si "prizonieri" valorand la finalul partidei fiecare cate un punct. De  exemplu in

fig. 2   piesa neagra de la D4 are o singura libertate la E4 si se spune ca ea este in "atari". Daca albul joaca la E4, piesa neagra este capturata si ridicata de pe tabla. Tot o singura libertate  are si grupul negru (fig. 2) H6, H5, J5, J4. Daca albul joaca la J6 captureaza tot grupul.

fig. 1

fig. 2

4. Obiectivul jocului este de a face teritoriu: puncte vacante, inconjurate de piesele unui jucator, in asa fel incat, mergand pe liniile tablei, nu se poate ajunge de la piesele adversarului la aceste puncte. Teritoriile ocupate se calculeaza la finalul partidei. Teritoriile formate din puncte neutre, cele cu o "granita alba si cu una neagra, nu intre in calculul punctajului. In fig. 3, punctele D14 si D17 sunt neutre.

5. Un jucator nu are voie sa ocupe ultima libertate a unui grup propriu, cu alte cuvinte "sinuciderea" este interzisa. Este permisa ocuparea unui punct care constituie ultima libertate, numai daca prin insasi acea mutare jucatorul captureaza piese adverse si grupul propriu ramane pe tabla cu cel putin o libertate. Spre exemplu, in fig.5, negrul nu poate juca in punctul D14 deoarece creaza un grup fara libertati. La fel si pentru punctul C19, unde negrul nu poate juca deoarece piesa sa ar fi fara libertati. In schimb albul poate juca la D14, deoarece prin aceasta mutare el captureaza cele sapte piese negre inconjuratoare, iar piesa sa ramane cu patru libertati. Daca piesele negre ar avea o libertate exterioara, atunci albul nu ar putea juca la D14, in schimb negrul ar putea juca aici.

fig. 3

6. O partida se incheie atunci cand cei doi jucatori cad de acord asupra acestui lucru (nici unul nu mai are motive sa joace: nu se mai poate inchide teritoriu in plus, nu se mai pot captura piese adverse, nu se mai poate diminua teritoriul advers printr-o invazie). Daca adversarul doreste sa continue atunci partida se prelungeste (primul jucator poate juca pas daca doreste). Cand ambii jucatori spun pas, partida se incheie.

7. Un grup de piese care are cel putin doua libertati interioare separate (se numesc "ochi"), sau isi poate forma prin joc alternativ doua asemenea libertati (cazul grupului alb din fig. 4) nu mai poate fi capturat din cauza regulii 5. Acest grup se numeste grup "viu". Un grup de piese care, teoretic, nu poate evita capturarea, se numeste grup "mort" si se elimina in finalul partidei de pe tabla ca prizonieri, fara a se consuma mutari efective in acest scop (fara a obliga deci jucatorul care captureaza sa joace in propriul teritoriu, pierzand astfel puncte). Trebuie remarcata diferenta dintre capturarea efectiva a unui grup in timpul partideisi ridicarea de pe tabla a pieselor moarte, operatie care se face in finalul partidei.

fig. 4

fig. 5

8. O pozitie in care exista doua grupuri opuse, cu cel mult un ochi fiecare, si in care nici un grup nu-l poate captura pe celalalt (primul care joaca acolo pierde, deci nu joaca nici unul) se numeste "seki". In seki, ambele grupuri sunt considerate vii (exceptie deci de la regula anterioara) si nici un jucator nu are puncte de teritoriu aici (toate punctele sunt neutre, char daca sunt incercuite de unul din jucatori).  In fig. 5 sunt prezentate doua pozitii de de seki.

9. Punctajul unui jucator este evaluat in finalul partidei si el consta in numarul de puncte din teritoriu propriu la care se adauga numarul prizonierilor capturati. De obicei se procedeaza invers, scazand numarul prizonierilor pierduti din punctele de teritoriu, si acest lucru se face asezand pur si simplu prizonierii pierduti in teritoriu, dupa care se numara intersectiile ramase libere. Castigatorul este jucatorul cu punctajul mai mare. Bineinteles, o partida se poate termina si prin abandon. In competitiile oficiale, in general in partidele fara handicap, din punctajul negrului se scad 4,5 sau 5,5 puncte, pentru a compensa avantajul acestuia de a fi jucat primul. Faptul ca nu se scade un numar intreg de puncte este menit sa preintampine remiza.

10. O pozitie in care cei doi jucatori pot captura si recaptura in mod repetat cate o piesa se numeste "ko". In ko nu este permisa recapturarea imediata, ci numai dupa cel putin o mutare in alta zona a tablei, prevenindu-se astfel evolutia ciclica a jocului. In general, repetarea, nu neaparat consecutiva, a intregii configuratii a tablei (de exemplu din cauza unor ko-uri simultane), atrage dupa sine anularea partidei. In finalul partidei, toate ko-urile trebuie inchise. In figura 6 sunt prezentate cele patru forme posibile de ko: la colt, in centru si la marginea tablei.

fig. 6

   Go-ul este unul dintre cele mai vechi jocuri logice cunoscute, fiind totodata si unul dintre cele mai complexe, mai subtile si mai antrenante jocuri de doua persoane. A fost inventat in China, in jurul anului 2000 i.Hr. si perfectionat in Japonia, dupa secolul VIII d.Hr. In prezent Go este oficializat ca sport in majoritatea tarilor Asiei, Europei si celor doua Americi. Exista federatie europeana, federatie internationala si se desfasoara campionate si turnee, inclusiv de Go computer, la toate nivelurile. In Romania jocul a aprut prin anii dupa anul 1940.

   Regulamentul jocului Go este foarte simplu, putand fi invatat in 10 - 15 minute.

   In continuare sunt prezentate regulile jocului Go:

1. Go-ul se joaca pe o tabla caroiata cu 19 linii orizontale si 19 linii verticale, cu piese albe si negre de forma identica, lenticulare. Un set complet trebuie sa contina 181 de piese negre si 180 de piese albe, dar numai 120 - 150 din fiecare sunt folosite de obicei in timpul unei partide. La inceputul partidei tabla este goala. Piesele se aseaza in punctele de intersectie ale caroiajului, inclusiv pe liniile de pe margine si in colturile tablei. Piesele nu se deplaseaza in timpul partidei. Exista variante de table de joc reduse: 9x9 sau 13x13, utile in special pentru incepatori. Pentru identificarea intersectiilor, cele 19 linii verticale ale tablei sunt notate cu literele A B C D E F G H J K L M N O P Q R S T, iar cele 19 linii orizontale sunt numerotate de la 1 la 19. Tabla se aseaza intre cei doi adversari astfel ca jucatorul cu piesele negre sa aiba coltul A1 in stanga lui.

Negrul joaca primul, apoi jucatorii muta pe rand. Intr-o partida cu handicap, prima mutare a negrului consta in plasarea pe cele 9 puncte marcate de pe tabla de joc a 2 - 9 piese avantaj, astfel: 2 piese handicap (D4 si Q16); 3 piese handicap (D4, D16, Q16); 4 piese handicap (D4, D16, Q4, Q16); 5 piese handicap (D4, D16, Q4, Q16, K10); 6 piese handicap (D4, D16, Q4, Q16, D10, Q10); 7 piese handicap (D4, D16, Q4, Q16, D10, Q10, K10); 8 piese handicap (D4, D16, Q4, Q16, K4, K16, D10 si Q10); 9 piese handicap - in toate cele 9 puncte marcate. Se poate muta oricand si "pas", lasand adversarul sa joace efectiv de mai multe ori. Aceasta manevra este utila uneori in finalul partidei. Dupa una sau mai multe mutari "pas" se poate reveni oricand la mutari efective.